Wednesday 3 March 2010

Aceeasi zi, in metro spre Herrmann - Debroux

Jurnalul meu n-a inceput de aici. Am mai scris ceva noaptea trecuta dar n-are nici un sens, nici nu inteleg ce am scris. Prea multa tuica si apoi Cosmin... statea in cadrul usii si te-a chemat la el, cam posesiv, adica "vreau lucrul meu sa vina la mine". Radeam frenetic amandoi aproape unul in bratele celuilalt. Tu ai plecat, m-a suparat rau toata faza si m-am imbatat si d-aia am scris ce am scris asa cum am scris.
In gara, indecis in ce parte s-o iau. Am fost cu Teli toata ziua si n-am avut timp sa-mi vad camera sau laptopul, poate-i mai bine asa, ar fi fost probabil o forma de slabiciune din partea mea. Am plecat spre capatul metroului, spre autostrada, spre Spania uneva. Se facuse deja 10-11 seara cand am ajuns pe autostrada si nu dupa mult timp a oprit o masina cu 2 tipi, simpatici. M-au luat pentru vreo 10-15 km caci nu stateau departe de Bruxel. M-au lasat intr-o parcare si m-am apucat sa citesc din jurnalul lui Teli. Era ceva nenatural, aveam inima grea si nu intelegeam de ce, ma asteptasem ca plecare, pornirea mea la drum, sa-mi dea energie pozitiva. M-am simtit asa de cand am plecat de la Teli. Am trecut atunci pe langa un tufis mare si ingalbenit. O pala de vant l-a infiorat puternic chiar cand treceam pe acolo. M-am oprit langa el si l-am privit, cu inima in dinti. S-a oprit si el, mai putin o singura frunza galbena care tremura in continuu. Am luat-o cu mine. Apoi am vazut chiar langa tufisul galben, un altul verde cu flori roz cu negru. Era cel din care luasem o floare seara dinainte, pentru Teli. M-am gandit ca sunt impreuna, tufisul galben cu cel verde asa ca am luat o floricica si din celalalt.
Acum, citind din jurnalul lui Teli, ma tot impiedic de floare si de frunza ca si cum ar fi ceva aici ce nu inteleg, o simbolistica simpla probabil dar care-mi scapa iar ele, frunza si floarea, m-i se pun in drum ca sa le privesc mai atent... nu-mi dau seama. Am sa ma intorc, trebuie sa te vad si poate inteleg atunci.
Mi-a luat mult timp s-ajung inapoi in Bruxel. Era foarte tarziu, 3-4 am cand am ajuns la metro. Am luat un autobuz de noapte pana la Gare du Midi. Ne-am trimis mesaje si pana la urma ne-am hotarat sa ne vedem la un mall aproape de casa lui Teli. Am ajuns mult mai devreme (si pentru ca n-aveam ce altceva sa fac) si m-am bagat la toaleta sa ma schimb, spal putin etc. Eram tare obosit. De 2 zile dormeam prin gari cu ditamai bagajul dupa mine, plimbat pe autostrazi... trebuie sa scap de piatra asta de moara.
A aparut Teli ca o floare emotionata. Ne-am baut cafeaua, Teli a citit din jurnal ce-i pregatisem. Pana aici n-am fost foarte relaxati, ea nu stiua ce-i cu mine si cum sa faca sa ma inpace iar eu ma simteam fara energie asa ca am plecat. Am luat cate o Gofre o Chocolate, o chestie dupa care murea Teli si... avea dreptate. Gofra asta a fost cel mai bun produs alimentar pe care l-am mancat de muulta vreme in coace si era si plin de energie.
De acolo toate s-au schimbat, a iesit soarele, Teli a inceput sa rada, eu m-am descretit si am plecat sa vedem magazinul cu Fimo. Un loc care-i placea ei mult si avea de ce, plin de lucrusoare frumoase. A fost o nebunie in magazin, ne-am uitat la toate margelutele, le-am pipait, ne-am dat cu parerea despre culori si forme, ne-am scufundat degetele in borcanele cu margelute, ne-am mangaiat pe gat cu niste pensule geniale :) si ne-am cumparat doua labute de ursulet pe care le-am rupt si ne-am facut bratari din sfoara verde la care am atarnat fiecare labuta lui. Teli si-a mai luat un medalion cu un cap de pirat simpatic, care mi-a placut si mie si la atarnat la gat tot pe sfoara verde. Am plecat intr-un parc, genial, ne-am umplut de energie, ne-am dat in balansoare, ne-am plimbat pe alei cu lebede si rate, cu butuci de lemn. Cu un han cu moara de apa si raulet peste care un podulet de piatra. Ne-am facut cate un inel din sfoara verde care mai ramasese, singurele inele pe care ni le doream. Ne-am unit apoi inelele forever and ever...
Ne-am dus apoi la bicicleta si sa mai luam o Gofre o Chocolatte :). Ne-am excitat brusc si ne-am gandit sa mergem intr-un bar, la toaleta. Era chiar peste drum un bar foarte tare, un fel de biblioteca cu bar si masute, canapele... iti alegeai, iar noi evident c-am luat o canapea (bine ca nu erau separeuri ca nu mai ajungeam la toaleta). Ne-am mai gadilat putin apoi Teli s-a dus la toaleta unde am urmat-o si eu dupa vreo 2 min si totul era perfect, usa putin intredeschisa, ea se aranja in oglinda, ne-am intalnit in usa si am inceput dansul :) dar pana sa intru la ea in cabina a aparut o tanti care s-a socat, albit apoi inrosit si la urma a vrut sa fuga, dar cum nici asta nu-i convenea s-a intors putin in profil si a ramas acolo zambind rusinata. a fost destul de scurt dar de nivel inalt :) Ne-am intors la masa, adica Teli a plecat spre masa, eu mi-am terminat treaba si m-am intors si eu, dar Teli nu era acolo. M-am intors dupa ea la toaleta... nimic, in celelalte camere? nimic WTF!! unde-i Teli a mea? am mai strigat dupa ea la usile de la toaleta ceva timp si m-am intors la masa. A aparut si ea rosie ca o floare dupa vreun minut :)
Ne-am terminat berile in plina polutie :)) si ne-am carat la bicla si pe urma m-am enervat si excitat iar si pe urma am iubito si mi-a plcaut si nu mi-a mai placut si tot asa. Asta se vroia un blog serial cu mii de episoade cu ce si cum cu noi dar cred ca unul bun e mai bun ca 1000 proaste. Pana aici a fost bine... foarte bine... maxim. Dar s-a stricat. Visele au revenit la standardul de vis si o dragoste imposibila a redevenit imposibila si ca s-o scurtez si mai mult... sa continuam asa inseamna sa intram intr-o ciulama, intr-o mlastina care v-a omora cu siguranta tot ce a mai ramas.
N-am sa mai vorbesc cu tine, deloc si desi nu-i punctul culminant, o sa ramanem cu o amintire, sau nu, mai bine fac cumva sa nu mai vorbeasca ea cu mine. Culmea romantismului.